Virgiliu Hodorogea: Era o mare plăcere pentru angajaţii Grupului Topaz, ca de altfel pentru toţi românii, să citim săptămânalul "Zig-Zag", care reprezenta un alt gen de presă, şi aş vrea, dacă puteţi, în câteva cuvinte, la aproape 20 de ani de atunci, să ne spuneţi care consideraţi că a fost cel mai mare câştig care l-a adus societăţii româneşti ziarul "Zig-Zag".
Ion Cristoiu: Unul din câştigurile pentru presa postdecembristă l-a reprezentat faptul că "Zig-Zag"-ul a introdus într-o presă de opinie, pentru că deja apăruse după decembrie ’89 o presă de opinie, a apărut această revistă care avea tirajul de 600.000 exemplare, tocmai pentru că tematica era mai axată pe fapte.
În al doilea rând în cartea “Rolul sânilor în presa liberă” unde eu analizez, la un moment dat am un eseu despre presa imediat postdecembristă, remarc un fapt şi asta şi explică succesul de atunci al "Zig-Zag"-ului şi anume că după decembrie 1989, despre perioada ceauşistă începuse să se scrie aşa cum la Scânteia din 1950 se scria despre perioada burgheză.
Adică nici evenimentele din decembrie şi nici perioada anterioară nu erau abordate cu luciditate. Erau abordate tot pamfletar dar de pe poziţiile noului registru, "Zig-Zag"-ul aducând foarte multe mărturii ale foştilor securişti, ale foştilor nomenclaturişti şi propunându-şi să scrie despre evenimentele din decembrie ca o publicaţie, ca o gazetă şi nu ca o “trompetă” cum spune Caragiale, a reuşit să atragă atenţia pentru că deja publicul la apariţia "Zig-Zag"-ului era plictisit de clişeele gen “ieri întuneric, azi lumină”, “martirii din decembrie”, “eroii din decembrie” şi “criminalii din decembrie”.

Virgiliu Hodorogea: Ce anume v-a ajutat cel mai mult, adică care au fost personajele care v-au pus la dispoziţie cele mai multe informaţii care au fost relevante, care v-au ajutat într-adevăr să schimbaţi imaginea?
Ion Cristoiu: Nu. Au fost în primul rând tineri jurnalişti care spre deosebire de perioada de acum chiar credeau în gazetărie, nu aveam mijloace materiale.

Virgiliu Hodorogea: Nu era internetul în primul rând.
Ion Cristoiu: Nu. Dar internetul nu concurează, pentru că indiferent că este internet, că este on-line sau este tipărit, textul de gazetă tot text de gazetă rămâne.

Virgiliu Hodorogea: Da, dar ştiţi că existau cozile la ziar, la "Zig-Zag" semănau cu mai vechile cozi de la carne.
Ion Cristoiu: Eu nu sunt de acord cu teza că presa traversează o criză din cauză că a apărut internetul. Nu. Internetul este un gen de presă, după părerea mea, care presupune presă cu articole foarte scurte, de regulă ştiri, de regulă ştiri care nu pot fi date în marea presă, iar presa tipărită poate să reziste dacă încearcă să fie presă, adică să aibe text, să facă investigaţii, să facă dezvăluiri care nu pot fi făcute altfel.

Virgiliu Hodorogea: Da, dar în clipa de faţă investigaţiile au migrat foarte mult către televiziuni, foarte mulţi foşti reporteri de ziar acum sunt reporteri dedicaţi pentru anumite emisiuni de televiziune.
Ion Cristoiu: În primul rând eu cred că televiziunile nu pot face investigaţii. Investigaţiile de televiziune, cu imagini, presupun un efort material uriaş, presupune să trimiţi camere de luat vederi.
În al doilea rând noi nu avem nicio investigaţie pentru că noi avem de regulă un talk- show, o trăncăneală seara unde vine un domn şi lansează un “fonfleu” - cum îi zic eu, o acuzaţie fără nicio probă.
Adevăratul jurnalist face un dosar, o investigaţie, cere şi părerea celui acuzat şi apoi publică acel material.
Adevărata concurenţă pot s-o facă televiziunile numai prin investigaţie gazetărească. Este mult mai uşor pentru un gazetar sau doi - trei să facă o investigaţie decât pentru o echipă de televiziune care presupune neapărat imagine, presupune să-l găseşti pe acela, nu poţi să invoci sursa pentru că trebuie s-o arăţi, etc.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu şi vă aşteptăm cu noi materiale interesante.
Ion Cristoiu: Şi eu vă mulţumesc.