Lumea Tiparului

Conferinţa Pro-Edit
“Industria Editorială
Industrie Culturală şi Creativă”

În perioada 19-20 octombrie 2012, Asociaţia Uniunea Editorilor din România a organizat o conferinţă, având o largă participare atât din rândul editorilor, scriitorilor, cercetătorilor şi consultanţilor din domeniul culturii cât şi din partea unor experţi în management cultural.
Scopul principal al evenimentului a fost acela de a releva rolul şi importanţa Industriei Editoriale în cadrul industriilor culturale şi creative, aducând în faţa participanţilor argumentele pentru crearea unei strategii naţionale în domeniul culturii scrise, care să aducă România în rând cu celelalte state europene.
În cuvântul său de încheiere, la sfârşitul celor două zile de prezentări şi dezbateri, domnul Claudiu Istrate, director executiv al Asociaţiei Uniunea Editorilor din România, a subliniat principalele probleme care au fost aduse în discuţie precum şi faptul că în perioada 9-10 noiembrie 2012 dezbaterile vor continua, având ca principală ţintă distribuţia cărţii în România.

Prezentare susţinută de Claudiu Istrate
director executiv al Asociaţiei Uniunea Editorilor din România (U.E.R.)

Cei care au mai participat la activităţile noastre ştiu faptul că, practic, de vreo 20 de ani cultura scrisă la noi este în criză, iar statul putem spune că în ultimii 10 ani a accentuat această criză şi într-un fel şi-a luat mâna, de fapt, de pe această cultură, de pe industria cărţii, industria editorială, de pe întregul domeniu al culturii scrise.
Dacă, aşa cum aţi auzit şi astăzi, în Europa industria editorială este prima industrie culturală, la noi aceasta este ultima.

Dar să vă dau câteva repere dintre care o parte au fost deja enunţate aici şi anume:
nu funcţionează Legea 186 şi nu numai din motivele care s-au enumerat aici, dar iată că, de exemplu, această lege are şi o prevedere care spune fapul că expediţiile de carte prin Poşta Română, care este o companie a statului, trebuie să fie taxate doar cu 50% din tarif.
În realitate nu a funcţionat niciodată acest lucru. Am reclamat, ne-am dus şi am negociat, ne-am dus la Poştă, ne-am dus la Minister, s-au făcut comisii, s-au făcut încercări de remediere, iar ei au spun până la urmă să-i dăm în judecată, deşi le-am făcut calcule prin care le-am arătat că ei nu pierd nimic dacă aplică această hotărâre care este de fapt lege. În mod concret ei nu au aplicat-o niciodată. Ştiu că fundaţia "Noi Citim" i-a dat în judecată însă nu ştiu care este rezultatul. Deci ajunge să coste mai mult expediţia unei cărţi sau a unui colet decât cartea în sine.

O altă problemă o reprezintă Tichetele de Carte care sunt prevăzute şi în lege.
Poate aţi auzit de ea.
Este o lege iniţiată de Adrian Năstase şi Victor Socaciu, "Legea Tichetelor de Carte".
Ea există, a trecut prin aprobare tacită de Senat şi se află de mai bine de un an de zile la Camera Deputaţilor.
Deşi a fost pe ordinea de zi a vechii legislaturi, s-a ajuns în situaţia în care nici până astăzi nu este finalizată. Nimeni nu vrea. Ce mare lucru era, între atâtea sute de legi care sunt acolo, să o dezbată şi pe aceasta? Se referă la posibilitatea ca angajatorul, aşa cum dă acum tichetele de masă, să dea şi tichete de carte.
Este un mecanism acolo, o chestiune foarte simplă, mai mult tehnică dar care ar constitui un sprijin foarte bun pentru toată industria cărţii.
Există şi o lege în care este vorba despre “SUTA de EURO pentru cadrele didactice” despre care s-a vorbit aici şi care, bine sau rău, cu aceste probleme care le-a spus aici colegul nostru, încă mai mergea, încă mai scârţâia, nu intrau atâţia bani la editori şi la librari, dar acum nu mai este aplicată deloc. De ce oare? Nu se ştie. Pentru că de fapt nu a abrogat-o nimeni. Nu se alocă acea “sută de euro” cadrelor didactice ca să-şi cumpere cărţi nici acum!!!
Nici măcar sindicatele lor nu au mai făcut scandal pentru a se reveni. O vreme au mai încercat ei ceva. S-a ales praful şi de legea aceasta.

Despre Achiziţiile de Carte.
După cum ştiţi existau cândva achiziţii de carte, în sfârşit, centralizate, după aceea descentralizate, după care iar recentralizate, tot felul, ba Ministerul, ba nu ştiu cine, bibliotecile, nici astea nu mai funcţionează.

Despre Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Cum merge A.F.C.N. cu programul de sprijin editorial pe zona aceasta a Ministerului Culturii?
La Ministerul Educaţiei, poate nu ştiţi, există o comisie care are un buget destul de substanţial alocat pentru cartea ştiinţifică şi cu valenţe educaţionale ş.a.m.d. Dar este cam netransparentă şi ori de câte ori am cerut noi să ne spună perioadele de desfăşurare, ca să anunţăm şi noi editorii noştri, pentru ca să încerce să aplice şi ei acolo o carte, niciodată n-am reuşit să aflăm.
Se fac aşa, pe repede înainte, şi nu apucă nimeni să ştie când are loc ceva, iar la final suntem anunţaţi că deja au avut loc negocierile şi că deja există şi câştigători pentru respectivele comenzi. Sigur că am putea intra şi în alte lucruri.

Aş încheia cu următoarea idee. S-a vorbit aici de politici, domnul profesor a amintit aici de politici în domeniu. Eu personal vă spun că monitorizez Ministerul Culturii şi mai ales zona de cultură scrisă, aşa, “la sânge”, cum este la fotbal, om la om, pe tot terenul.
Niciodată n-au avut şi nici acum n-au şi nici nu cred că o să aibă vreodată o strategie în domeniul culturii scrise.
Chiar şi când au avut nişte elemente în strategia mare a Ministerului Culturii a fiecărei guvernări care a venit, dacă le-aţi fi citit v-ar fi bufnit râsul pentru că şi acum, ultima oară, se vorbea despre crearea unei reţele naţionale de distribuţie a cărţii. Este foarte frumos când spui aşa, când auzi despre o reţea naţională de distribuţie a cărţii. Dar, într-adevăr, în toate referinţele acestea de la fiecare guvernare era acest element numit democratizare, accesul publicului la carte, şi bineînţeles, mai departe, sprijinul creatorilor, adică vorbe, vorbe, vorbe. Prea puţin s-a realizat şi, iată acum, şi cu asta închei, din această cauză suntem la această conferinţă cu acest titlu.

Nu ştiu câţi cunosc faptul că acum câţiva ani Uniunea Europeană a constatat că industriile culturale şi creative nu consumă foarte mulţi bani de la buget şi, dimpotrivă, pot să aducă bani !!!
Ele se adaptează şi mai bine la criză şi trebuie doar sprijinite cu nişte programe, drept care au elaborat strategia “Să eliberăm potenţialul industriilor culturale şi creative” şi vin acum cu programul Europa Creativă.
Domnul profesor cred că-i ştie pentru că este specialist în domeniul industriilor culturale şi creative. Şi atunci, pentru că şi noi suntem acolo, auzind prin intermediul Federaţiei Editorilor Europeni ce se pregăţeşte, ne-am dus la Ministerul Culturii, la Ministerul Educaţiei, la alţii şi alţii.
Le-am spus “Fraţilor, auziţi ce vrea să facă Europa! Vor fi bani!! Hai şi noi să începem programe!!!”

Alte ţări şi-au făcut departamente specializate pe problema aceasta.
Deci nu Ministerul Culturii, ei au creat un "Departament SPECIAL" al industriilor culturale şi creative, special
pentru ca să poată accesa banii Europei !

La noi nimic... Nimic... Iată cum revin la faptul că statul şi-a luat mâna de pe cultura scrisă, nici nu vrea să coordoneze şi cred că este totuşi în mâna noastră să influenţăm, să convingem oamenii care sunt la diferite niveluri de decizie sau care ar putea să fie la diferite niveluri de decizie şi să aducem industria aceasta editorială acolo unde îi este locul.
De aceea am şi pornit acest program acum 2 ani, mai avem un an şi sperăm ca la finele lui să avem un Centru Naţional pentru Formare şi Perfecţionare a Personalului.
Dar acest demers nu este suficient !!!
Dacă până atunci industria moare, atunci pentru ce mai facem acest program?