Din prezentarea volumului “Forţa politică a femeilor”
de către doamna Andreea Paul (Vass):

Vă invit să fiţi alături la o dezbatere pe marginea prezentării acestui volum, care poartă un mesaj de forţă în sine, forţa politică a femeilor.
Trebuie să vă spun de la bun început că nu este cartea mea ci este vocea femeilor active în politică aşa cum este exemplul D-nei Roberta Anastase, căreia îi mulţumesc din suflet că a ales să fie astăzi prezentă alături de noi şi este vorba de vocea femeilor din toate partidele politice care au ales să ne dezvăluie din culisele propriilor lor experienţe, cum au reuşit să crească politic.
Totodată este vorba de vocea femeilor care au excelat profesional, dar care nu au ales să facă pasul în politică.
Avem un exemplu, pe D-na Corina Dragotescu căreia, de asemenea, îi mulţumesc pentru că a ales să vină aici să ne povestească de ce nu a ales un parcurs politic după sau în parallel cu experienţa ei de PR, jurnalistă, ş.a.m.d. Care este percepţia dânsei vis-a-vis de femeile din politica românească.
Evident, nu puteam în partea a treia să nu-i invit pe ei, pe colegii noştri de drum, pe partenerii noştri politici, pe domni, diriguitori politici de marcă, jurnalişti de marcă, intelectuali de marcă să ne spună cum percep dânşii reprezentarea politică a femeilor din România. Eu am pornit la drum cu câteva idei preconcepute. Femeile, s-ar putea să nu ştie să facă politică sau s-ar putea să nu-şi dorească să facă politică, totuşi se întâmplă ceva în această naţiune că, în pofida faptului că mai mult din jumătate din resursele umane ale acestei naţiuni sunt de gen feminin, totuşi avem în Parlament doar 10% femei, doar două femei ministru.
De ce stăm aşa de slab, de ce dăm dimensiunea unei democraţii încă atât de puternic ancorate în misoginism?
Şi am pornit la drum cu gândul de a demonta aceste percepţii ale mele şi ale combatanţilor mei, că de, cu toţii pretindem că ne pricepem la politică, la fotbal şi la femei. Ori de data aceasta trebuie să admit că foarte multe dintre aceste idei preconcepute au fost demontate de către vocea femeilor în politică. Trebuia să le ascultăm cu răbdare, trebuia să le adunăm într-un mănunchi în această carte pentru a le pune la dispoziţia nu doar a doamnelor care sunt de succes în politica românească, căci ele ştiu, bineînţeles ce au de făcut, dar este un mesaj pe care-l transmitem către doamnele care încă nu au avut acest curaj. De ce? Multe vor spune poate că politica este mult prea corozivă. Nu sunt dispusă să fac compromisurile pe care eu cred că le presupune politica privind din exterior.
Ori poveştile acestor doamne arată că se poate, dar că este nevoie într-adevăr de un sacrificiu, de o renunţare la viaţa personală pentru a te pune în sprijinul comunităţii, căci în definitiv asta înseamnă politica: a te pune în sprijinul comunităţii şi nu în sprijinul propriilor interese.
Vreau doar să mă opresc aici pentru că nuanţele pe care le oferă acest volum sunt multiple. Tabloul pe care-l desenează este unul eterogen. Acest volum de fapt dă dovada că este posibil în România un dialog structurat pe o temă atât de gravă cum este cea a subreprezentării femeilor în politică. Se oferă soluţii multiple.
Eu personal rămân adepta unei cote minimale de gen care nu reprezintă o impunere cifrică absurdă. Nu.
Ea presupune ori o alternativă de a impune o cotă procentuală minimală în rândul candidaţilor, iar Electoratul să-şi spună cuvântul, ori alternativa unui echilibru perfect de gen pe perioada campaniilor electorale, fie în presa scrisă, fie în presa audio-vizuală.
Sunt cel puţin două metode de îmbunătăţire a reprezentării femeilor în politică.
Dar dialogul rămâne deschis, această carte deschide această dezbatere publică, vom face şi un forum pe internet unde îi invităm pe toţi cei care au o opinie să şi-o exprime vis-a-vis de această problemă, după care sperăm să-i tragem de cheiţă şi pe reprezentanţii noştri din Parlamentul României, pentru a găsi ei o alternativă de a îmbrăca într-un act legislativ opinia care domină în rândul cetăţenilor.